Cartea bate filmul !

- Cartea bate filmul, clar !

- Eiii, aşa mai da! :]

 

 

 Acum câteva zile am terminat de citit „Fantoma de la Operă” , de Gaston Leroux. Dar să vedem despre ce e vorba...

 

Cartea pot să zic clar, că m-a impresionat profund! Efectiv, o citeam doar seara, după oră 11, pentru ca să mă facă să tremur, şi n-o mai lăsam din mână decât pe la ora 1-2, când deja imaginaţia mea era în floare. 

Ce m-a impresionat?

 Păi, tenebra mistică din adâncurile Operei şi misterul care o învăluie după ce cortina cade, iar Opera se ''linişteşte''. Dragostea curată a fantomei de la Operă, Erik, pentru frumoasa solistă Christine Daae, dragoste care din păcate, nu este împărtăşită. Inima Christinei bate decât pentru Raoul, vicontele de Changy, un vechi prieten din copilărie. Erik, Îngerul Muzicii în imaginaţia Christinei, îşi blesteamă urâţenia, pentru că după ce Christine îi da jos masca, aceasta se sperie şi nu mai vrea să dea ochii cu el niciodată.

 Însă, finalul m-a impresionat până în măduva oaselor, şi nu m-am putut abţine să nu plâng că un copilaş. :]

Un mic pasaj din carte:

 '' [..] În momentul acela eram şi eu, şi umbra în faţa altarului şi razele lunii cădeau drept la picioarele noastre  prin vitraliul absidei. Cum nu-i dădeam drumul, umbra s-a întors şi, prin pelerina întredeschisă, am văzut, domnule comisar, cum vă văd pe dumneavoastră acum, un înspăimântător cap de mort care mă sfredelea cu o privire în care ardeau focurile iadului. Am crezut ca am de-a face cu diavolul însuşi şi, în faţa acestei apariţii de dincolo de mormânt, inima mea, în ciuda curajului de până atunci, slăbi şi nu mi-am mai amintit nimic până în momentul în care m-am trezit în micuţa mea cameră de la hanul Le Soileil Couchant. ''

  Filmul este şi el la fel de incitant, chiar dacă au fost tăiate destul de multe părţi, iar unele lucruri care în carte erau descrise în zeci de pagini, au fost ecranizate în maxim 5 minute.

 Personajele au fost excepţionale, mai puţin fantoma, care nu era nici pe-aproape la fel de înfricoşătoare cum este descrisă în carte.

 Dacă personajele au fost excepţionale, de muzică nu mai am cuvinte să zic ceva !

 Dar, la fel ca şi în carte, finalul a fost foarte emoţionant şi, ei bine.., am plâns şi la acesta, exact cum am plâns şi la carte! :]

 

 Dar totuşi, după ce am stat puţin şi m-am gândit, am ajuns la concluzia că..

                                                               

                                                               ...Cartea bate filmul !