"A long, long sleep"(Recenzie+Interviu)

Update!

Cartea va fi publicată în Rusia, Germania, Portugalia şi Franţa.  Despre Romania nu se ştie încă nimic sigur, însă s-ar putea. Asta da veste!

             

             Rosalinda Fitzroy a dormit timp de şaizeci şi doi de ani, când este trezită de un sărut. Încuiată în somn de chimicale determinate de un tub de stază, uitat la subsol, adolescenta de şaisprezece ani a dormit drept, prin Vremurile Întunecate care au ucis milioane de oameni şi au schimbat complet lumea pe care o ştia ea.

Acum, părinţii ei şi prima sa dragoste sunt de mult morţi, iar Rose – salutată după trezirea ei ca moştenitoarea unui imperiu interplanetar – este împinsă într-un viitor în care toţi o văt fie un monstru, fie o ameninţare.

Disperată să lase trecutul în spate şi să se adapteze în noua ei lume,  Rose se vede atrasă de băiatul care a sărutat-o să se trezească din somnul ei adânc, sperând că el o poate ajuta. Dar când un pericol de moarte îi primejduieşte noua sa existenţă, Rose trebuie să înfrunte fantomele trecutului său cu ochii deschişi – sau să fie lăsată fără niciun viitor.  

  Autoarea, Anna Sheehan a fost atât de drăguţă, încât a acceptat să ne acorde un interviu!:) Yay! Thx, Anna!:)

We – Noi

AS – Anna Sheehan

We: Bună, Anna!:) Spune-ne câte ceva despre tine.

AS: Păi, sunt o scriitoare, o mamă şi un fermier din pasiune.  În paralel, studiez. Iubesc oamenii şi

singurătatea. Sunt politicoasă. Scriu pentru a înţelege şi scriu pentru ca oamenii să mă înţeleagă.

We: Ce înseamnă literatura pentru tine?

AS: O, doamne. Literatura este libertate, evadare şi putere. Dar cel mai mult, literatura e întreaga mea viaţă, îinainte să o pun într-o poveste. Iubire, viaţă, trecut, prezent şi viitor, relaţii, creştere, toate sunt explicate prin poveşti. Basme, fabule, proverbe, legende, toate acestea explică lumea.

We: Care este cartea preferată? Te-a inspirat aceasta în scrierea cărţii “A long, long sleep”?

AS: Nu am o carte preferată, dar când eram la şcoală, am avut ceea ce numeam „ursuleţul” meu carte – o carte pe care am luat-o peste tot, în schimbul unui ursuleţ de pluş. Era „Child of Faerie, Child of EarthŢ de Josepha Sherman(a nu fi confundată cu cealaltă, scrisă de Jane Yolen, care este fermecătoare, dar o altă poveste). Am citit acea carte acasă la prietenii mei, în tabără, în Paris, în Salt Lake City. Am recitit-o recentşi am realizat că am luat o mulţime de lucruri micuţe din ea. „Nesuferitul drăcuşor” care îţi şopteşte să spui lucruri pe care nu le-ai zice, unele de tipul flirtulu. Dar nu l-am făcut conştientă. Pur şi simplu am citit cartea aceea de atâtea ori, încât mi s-a imprimat singură în minte.

We: Mulţi cititori sunt interesaţi să citească romane contemporane. Ce crezi: sunt aceste cărţi mai bune decât clasicele?

AS: Aceasta e o întrebare foarte bună. În general, răspunsul este un răsunător „Nu!”, dar sunt multe clauze aici. În ciuda faptului că o mare afacere a contemporanilor YA a degenerat într-o repetare a romanelor de dragoste ţipătoare şi stereotipuri sentimentale, mulţi autori stau pe umeri uriaşi, iar poveştile lor sunt semnificative şi deci, scrise. Nu există nimic ce ar putea fi comparat cu clasicii care au modelat colectivul nostru apusean.  „Alice în ţara minunilor” şi „Winnie Ursuleţul” nu pot fi împărţite de la copiii lor intelectuali. Fără acest tip de clasici, mulţi scriitori de literatură pentru copii nu ar exista. Dar unul dintre motivele pentru care multe cărţi „clasice” au supravieţuit este pentru că au fost exceptionale pentru a se începe cu ele. Penny-ul înfricoşător al timpurilor Victoriene a fost la fel de senzaţional, nerealist şi ţipător ca şi majoritatea poveştilor direct-carte-broşată paranormale din ziua de azi. Nimic nu poate fi comparat cu un „clasic” adevărat, dar o carte veche nu este neapărat clasică. Clasicii noi se nasc tot timpul.

We: Ai putea descrie în cateva cuvinte mesajul cărţii?

AS: Staza este egală cu moartea. Am învăţat această propoziţie de la un scriitor ştiinţifico-fantastic şi s-a potrivit poveştii pe care vroiam să o spun. Incapacitatea de a te mişca, de a lua decizii, de a-ţi schimba poziţia este la fel de inutil ca şi cum a fi mort.  Fiecare caracter din această poveste este încercarea ca, la sfârşitul cărţii, să te agiţi pentru a ieşi din stazele personale, să te schimbi şi să creşti.

We: Mai ai şi alte proiecte pentru viitor?

AS: Întotdeauna. Ce, se aşteaptă cineva să mă odihnesc? Nu, muncesc întotdeauna la ceva, chiar dacă e numai în mintea mea. Este o continuare a muncii, pentru unii, iar eu am mult de muncit. Am nişte basme pe care mi-ar plăcea să le continui şi, bineînţeles, mă gândesc ce ar fi mai potrivit să scriu în această toamnă. Probabil o altă poveste SF. 

We: Care este mesajul tau pentru cititorii tăi?

AS: Mesajul pe care încerc să îl introduc în toate poveştile mele, nu contează cât de întunecate, este unul de speranţă. Sunt puţin predispusă la depresii, iar ultimul lucru de care am nevoie este o carte care să mă facă să mă simt mai rău decât m-am simţit când am scris-o. Astfel încât, chiar dacă[,] caracterul meu a trecut prin iad, chiar dacă nu va dura până la adânci bătrâneţi, încerc să las o fereastră deschisă, un surâs, un motiv pentru care este în regulă să zâmbeşti. Viaţa nu are adânci bătrâneţi, dar ea este întotdeauna un motiv pentru a merge mai departe; este întotdeauna un motiv pentru care să zâmbeşti.

          Ce ziceţi? Sună bine cartea, no? Dacă ar fi publicată şi la noi, aţi cumpăra-o?