marți, 13 septembrie 2011

Poveste imorală


Poveste imorală

Ei bine, uitaţi o carte pe care aş reciti-o ori de câte ori aş avea nevoie de o poveste impregnată cu muuult, mult umor şi crimă. Spre ruşinea mea menţionez că este un roman puţin interzis copiilor, însă, neştiind asta m-am apucat de el pe autocar în drum spre tărâmurile Greciei. Tata citea tot de celebra Rodica Ojog Braşoveanu Nopţi albe pentru Minerva, carte pe care, de altfel, am citit-o mai târziu.  Aşa, exceptând faptul că la trei dimineaţa râdeam pe înfudate în spatele autocarului citind cu telefonul şi amuzându-mă de carte şi de sforăiturile celorlalţi. În primul rând, m-au fascinat apelativele personajelor , îndrăgostindu-mă de Babuinul, „bufonul” romanului şi datornicul a multor lacrimi scurse în urma unor bune partide de râs. Să vedem despre ce e vorba în roman:
        Acţiunea se plasează undeva prin 1977, vreme când poliţiştii umblau cu vodka în buzunar şi prostituatele făceau trotuarul, elevii lăsând „liceeni” la o parte şi visau la  Richard Gere şi Robert Redford.  Atunci când mai multe prostituate de lux sunt gâsite fără suflare în apartamentul lor intră în roluri celebrii( pentru mine) Cap. Bob şi Babuinul( Bădoiul, dar, să recunoaştem, sună bestial Babuinul). Dar ceea ce părea a fi doar opera unui criminal în lanţ (sau mai pe româneşte, serial killer ) dobândeşte implicaţii noi în clipa în care Nina, prietena uneia dintre victime şi actualmente soţia unui influent politician german, devine subiectul unor ameninţări cu moartea.
        Între timp, Cap. Bob află că mama lui se va căsători pentru a 11-a oară, iar soţul, Toto,  se numără printre suspecţi.( aici îmi şi imaginez ce faţă a făcut personajul).  Dar mai târziu Toto moare împuşcat, deci, suspiciunile se înlătură.
        Colac peste pupăză, că nu era de ajuns, Nina este răpită şi o altă victimă este găsită într-o pădure.  Din cauză că era prea deştept Babuinul a fost demis. Acum Cap. Bob va trebui să se descurce singur.
        Cum crimele se ţin lanţ, la înmormântarea unui  alt subiect incitant despre care veţi afla citind cartea,  cartea îşi începe încheierea cu schimb de focuri, lacrimi şi o cart epoştală din Noua Zeelandă.
        Vă spun sincer, dacă nu aţi mai văzut nebuni care să râdă pe plajă citind, m-aţi întâlnit pe mine. Cartea am terminat-o în 2 zile, citind-o pe plajă, în cameră, pe la taverne şi pe unde apucam. Genial!

Imagine asociată:
 Melodie asociată( se numără printre melodiile mele de suflet):


Cam atâââââââât!:* V-am ţucat, 

8 comentarii:

  1. Imi place! E genul acela de carte de care stai lipita ore in sir, sperand sa descoperi adevarul inainte ca autorul sa te lase masca.:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact! Mă bucur că îţi place!


    Rebe'

    RăspundețiȘtergere
  3. Si pe mine m-a facut curioasa cartea,o carte care a face sa cred ca e genul pe care nu o poti lasa din mana;))

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna. Imi cer scuze ca las comentariul acesta la postu' asta. Nu ai fii interesata de un banner exchange?

    RăspundețiȘtergere
  5. interesante....cartiile de genu asta ..mereu stam cu ochii lipite de ele..pana la ultima fila

    RăspundețiȘtergere
  6. Cartile dezvolta imaginatia asa cum televizorul nu poate sa o faca:) Frumos ca idee.

    RăspundețiȘtergere
  7. nice! :d ca de obicei, nu promit nimic :)) nu prea devreme, cel putin, dar o voi citi poate pe viitor :d foarte interesant...

    RăspundețiȘtergere