Frenezia - recenzie

          In primul rand, multumesc mult editurii LEDA pentru aceasta carte!:)
         Am văzut o mulţime de păreri negative despre această carte care, în loc să mă descurajeze, m-au motivat şi mai tare să citesc cartea. OK, nu e extrem de reuşită, însp nici varză nu e. Doar pentru că nu are nu ştiu ce acţiune, iar suspansul lipseşte cu desăvârşire, asta nu înseamnă că nu e drăguţă. 

         Nu prea am ce recenzie să-i fac, pentru că toate capitolele sunt despre o adolescentă, Liv, care şi-a pierdut încrederea în sine când a împlinit 13 ani. Anii au trecut, însă nemuritoarea întrebare „Cine (sau ce) sunt eu?” o terorizează. Până la urmă, când află ce e ea de fapt va trebui să aleagă între familia ei umană şi cea care se ascunde în pădure.

        

 Mi s-a părut interesant faptul că nu s-a pus accent 

pe cealaltă latură a lui Liv, ci pe viaţa normală pe care o are alături de al ei iubit şi cel mai bun prieten. Până la urmă, ar fi fost absurd şi neverosimil să se alăture „găştii” din pădure de îndată ce ar fi aflat adevărul.

         O carte care prezintă mai mult sentimente şi trăiri interioare. Nu e chiar aşa de reuşită, dar v-o recomand s-o citiţi când vă plictisiţi de ritmul alert al cărţilor veritabile de paranormal.

Mi-a plăcut mult stilul autoarei de a scrie şi m-am gândit să vă arăt şi vouă câteva citate: 

• „Cum să părăsim acest loc? Cum să ne întoarcem acasă? Când asta e singura casă...”
• „Dragostea e un vârcolac. Influenţată de lună şi de teroare. Şi-ntotdeauna gata să se transforme. Dragostea romantică te poate orbi în acelaşi fel în care aş fi putut deveni oarbă din cauza blestemului animalului din mine.
• „Dragostea este singurul lucru care ne poate salva”

 Fotografia asociata

Melodia asociata