Sinceritatea? Ihi, pot sa mimez asta!..

..sau noua provocare a blogului Ganduri ratacite. E al naibii de lung, dar sper sa va placa! A, si scuzati-mi eventualele greseli! Thanks! :)

Sinceritatea?

Ihi, pot sa mimez asta!

Suntem oameni, deci nu suntem perfecti. O calitate (sau un defect in unele cazuri) o constituie sinceritatea. Ce pot sa spun, cu totii ne dorim oameni sinceri in jurul nostru, doar ca asta numai in teorie. Cand e vorba de practica, preferam ca prietenii nostrii sa nu fie in totalitate sinceri. O sa va prezint mai jos o serie de oameni cu care ne confruntam aproape zilnic.

Genul ‘Vrei sa fiu sincer cu tine?’

Probabil cu totii ne-am intalnit cel putin o data cu genul asta de persoana. E foarte usor de recunoscut, insa, din pacate, nu e o persoana demna de trecut in cartea ‘celor mai sincere persoane din lume’.

Sa spunem ca-ti iei o masina noua, o masina care in viziunea ta s-ar putea clasa printre cele mai tari ale lumii. I-o arati persoanei respective. Ei, acum uita-te la el cu foaarte mare atentie! O sa-l vezi ca incepe sa se plimbe in jurul masinii, mangaindu-si barbia cu degetul mare. O sa ofteze o data, o sa-si puna mainile in san si apoi o sa se intoarca cu fata la tine. Cu o figura de doctor care tocmai se pregateste sa-ti spuna ca ai o forma foarte rara de cancer, si mai ai doua saptamani de trait, o sa murmure incetisor:

- Prietene, vrei sa fiu sincer cu tine?

Tu, cu o figura iritata, sa-i raspunzi respectivului:

- Nu, minte-ma, te implor! (asta in timp ce-ti dai ochii peste cap, stii tu, ca sa dea bine).

SFAT!: In cazul in care amicul tau nu s-a prins ca esti ironic si incepe sa-ti ridice in slavi masina, apropie-te agale de el, cu mainile in buzunare, si spune-i: Nu mai bine bem o bere? O sa fie mai mult decat incantat ca nu va mai trebui sa-ti laude banalul Logan, transformat in cateva clipe intr-un Ferrari pur sange (daca integeleti ce vreau sa zic, hihi).

Genul ‘O sa fiu sincer cu tine!’

Il intalnim cel mai des in cadrul familiei. Atentie, poate fi confundat foarte usor cu genul mai sus amintit, asa ca aveti mare grija!

Sa zicem ca te pregatesti de intalnirea vietii tale, cu fata/baiatul dupa care ti s-au aprins calcaiele inca din prima clipa in care l-ai vazut. Te imbraci foarte elegant, crezi tu, doar ca pentru orice eventualitate ii ceri parerea unuia dintre parinti.

- Tata, cum arat?

Tatal tau se va apropia de tine, te va masura din cap pana in picioare si va zambi vag. Apoi, cu mainile puse pe umerii tai, si cu o privire inocenta, care parca iti transmite ‘te rog, ai mila!’, o sa-ti spuna:

- Fiule, o sa fiu sincer cu tine!

Va continua sa te priveasca in ochi plin de speranta ca vei renunta sa-l chinuiesti, apoi, vazand ca nu prinzi mesajul, o sa spuna cu lacrimi in ochi:

- Arata gro...

- Gro..., il indemni tu sa continue.

- Grozav!, ingana intr-un final tatal tau, batandu-te complice pe spate.

Minte? Categoric! Ceea ce vroia el sa spuna este de fapt ca arati groaznic, si ca n-ai nevoie de cravata, ce naiba, doar nu te duci s-o intalnesti pe regina Marii Britanii. Dar macar a incercat sa fie sincer, nu? Intentia conteaza!

Genul ‘Sunt sincer, dar nu-mi pasa’

Este, de cele mai multe ori, colegul nostru de apartament sau prietenul cel mai bun.

Te pregatesti pentru momentul care va stabilii viitorul in relatia cu fiinta iubita: intalnirea cu soacra.

Te imbraci la patru ace, intr-un costum superb, si doar ca sa prinzi incredere in tine, iti intrebi colegul de apartament:

- Cum arat?

Acesta, stand pe canapea cu spatele la tine si uitandu-se la meci, va spune fara sa te priveasca:

- Superb!

Urmatoarea miscare te-ar putea costa viata, dar totusi risti: te pui in fata televizorului.

- Cum arat?, repeti din nou intrebarea.

Aceasta te priveste plictisit din cap pana in picioare si spune, fara nicio treaba:

- Oribil.

- Oribil?! E cel mai bun costum al meu!

Prietenul tau, dandu-si ochii peste cap:

- De aceiasi parere a fost si strabunicul cand a plecat la razboi. Pacat ca el nu s-a mai intors.

In mintea ta infloreste o intrebare: ‘Cine doamne sfinte se duce la razboi in costum?!’. Ignori momentul de confuzie si te indrepti increzator spre intalnirea cu fiara soacra.

Genul ‘sincer, intr-un mod dureros’

Este, de cele mai multe ori, ravnita mama soacra sau celebrul tata socru.

Si ca o continuare a intamplarei de mai sus...

Ajungi la mama soacra acasa, la brat cu fiinta iubita. Tu, foarte increzator, spui 'saru’mana', o pupi pe amandoi obrajii si ii intinzi un ditai buchetul de flori. Va asezati la masa, intr-o liniste totala. Mancati, insa nimeni nu spune nimic.

- Ce costum frumos, nu-i asa mama?, spune iubita ta, incercand sa te laude.

Mama soacra stramba din nas si cu un zambet senin ca o zi de vara, iti spune:

- Da.. cred ca si bunicul meu a avut un costum ca asta.

Te-a pleznit, nu? Data viitoare ar trebui sa-l asculti pe genul ‘sunt sincer, dar nu-mi pasa’. Si de parca fiara soacra vrea sa te omoare de tot, rasuceste cutitul in rana cu afirmatii de genul ‘iubitul surorii tale se imbraca mereu atat de frumos’ sau ‘il mai stii pe fostul tau iubit? M-am intalnit zilele trecute cu el, ce baiat frumos....’ .

Genul ‘Inca un rand!’

La cine ma refer aici? La genul de persoane pe care daca le imbeti, incep sa-ti puna toate secretele pe tava. Nimeni nu e mai sincer ca atunci cand e beat mort! J


Abia astept sa va aud parerile! :)