SPULBERA-MA de Tahereh Mafi
Juliette nu este ca restul lumii...
... iar pentru asta a fost inchisa.
264 de zile inchisa intr-o celula cu 4 pereti, o fereastra si un spatiu de 13 m patrati. 264 de zile in care vorbea prin scris, o voce care o impingea cu zi ce trece mai aproape de nebunie.
Asta pana in ziua care avea sa-i schimbe viata.
Cand Adam, un fost coleg de scoala, ajunge sa-i fie coleg de celula camera, lucrurile sunt pe cale sa se schimbe. Juliette ar recunoaste oriunde acei ochi albastrii, si mai ales sentimentele pe care Adam i le aprinde in inima.
Insa cand se dovedeste ca Adam era, de fapt, un ‘spion’ trimis s-o urmareasca cu atentie pe Juliette, lucrurile se schimba din nou. In peisaj apare Warner [tipu’ rau], care vrea s-o foloseasca pe Juliette drept o arma in razboiul asta post-apocaliptic. La ce ma refer cand spun post-apocaliptic? Citez: ‘’Unii oameni spun ca au vazut pasari care zboara..’’. Pana mea..
Oricum, Juliette, bineinteles, refuza. Warner tot incearca s-o convinga sa i se alature, Adam o bombardeaza cu declaratii de dragoste si incredere si tot ce-i mai vomitiv dulce pe lumea asta. V-am zis ca Adam este singurul unul dintre cei care o pot atinge fara sa dea coltu’? Se pare ca si Warner o poate atinge, nu numai Adam. Personal, mi-a placut mai mult Warner decat Adam. :-?
Cei doi porumbei indragostiti evadeaza, iar ala e momentul cand Juliette afla ca Warner o poate atinge, si cauta un loc sa se adaposteasca... Si nu stiu de ce inca va mai povestesc. Sfinte, CITITI-O!!! MERITA !!!
A, iar stilul de scris al autoarei e pur si simplu... WOW! Daca nu v-ati convis, cititi fragmentul de mai jos...
‘’Vara e o plita lenta care aduce toate lucrurile din lume la punctul de fierbere, la cate 1 grad, pe rand. Promite un milion de adjective fericite doar ca sa-ti bage pe nas, drept cina, duhoare si ape menajere. Urasc plictiseala indiferenta a unui soare mult prea ocupat de el insusi pentru a observa orele infinite pe care le petrecem in prezenta lui. Soarele e o chestie aroganta, care lasa mereu lumea in urma cand se plictiseste de noi.
Luna e o prietena loiala.
Nu pleaca niciodata. E mereu acolo, veghind, neclintita, stiindu-ne in momentele noastre bune si rele, schimbandu-se intotdeauna, asa cum facem si noi. In fiecare zi e o versiune diferita a ei insasi. Uneori e slaba si palida, alteori puternica si plina de lumina. Luna intelege ce inseamna sa fii om.
Sovaielnic. Singur. Patruns de imperfectiuni.’’
Poza asociata
Melodie asociata
(dati direct la 0:40)
Stilul autoarei imi aminteste de felul in care scrie, pardon, a scris, Maitreyi Devi. La fel de minunat si plin de figuri de stil care te fac sa crezi ca pana si proza e o poezie:))
RăspundețiȘtergerewow super tare, se pare ca autoarea are un stil frumos de a scrie.
RăspundețiȘtergereAm citit 100 pg pana acum,GEEZ,e absolut superba ! :*
RăspundețiȘtergereNu citesc recenzi acum,pentru ca vreau sa termin si eu cartea ;;).Dar revin :x ! Te pup!
Minunat :x
RăspundețiȘtergereThis is WOW!
RăspundețiȘtergereWow. Trebuie sa o citesc.Punct
RăspundețiȘtergereVai cat de super este recenzia! Loved it! Si eu trebuie sa citesc neaparat acest roman, suna extraordinar.
RăspundețiȘtergereSi mie mi s-a parut geniala cartea! Eu am citit-o in engleza si stilul este absolut incredibil! Sunt foarte curioasa cum suna si varianta in romana.
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut la maxim recenzia ta. Citatul cu luna l-am băgat şi la mine în recenzie :))
RăspundețiȘtergereSuperbă cartea, aduce cu X-men, dar este absolut prea tare <3 Ai uitat să menţionezi de drăguţu de Kenji <3
Foarte faina recenzia.Subiectul carti este destul de original.
RăspundețiȘtergere