Şi orchestra cânta... - recenzie

            Recenzia mea vine mult prea târziu, iar cartea asta nu merita să aştepte atâta timp pentru a v-o prezenta... Vreau să-i mulţumesc librăriei online Libris pentru şansa de a o citi şi pot doar să sper că îmi va fi iertată întârzierea. Până una alta, nu uitaţi de gama variată de cărţi în engleză pe care ne-o oferă această librărie!:) Merită să comandaţi cărţi online de la ei.

Nu este un secret faptul că îmi place la nebunie Titanic’ul şi tot ce ţine de acesta. Când am văzut prima dată filmul am fost fascinată de uluitoarea poveste de dragoste care în câteva zile a ajuns să fie mai profundă şi mai pasională decât una de-o viaţă. Am văzut şi revăzut filmul de multe ori, am ascultat la nesfârşit  melodia lui Celine Dion cu nasul în batistă şi cu toate astea cuvântul „Titanic” îmi poate schimba întreaga zi...

Credeam că ştiu destul de multe despre Titanic înainte de a citi „Şi orchestra cânta...”, dar se pare că m-am înşelat. Cartea aceasta conţine multe detalii care nu au fost făcute publice în alte contexte.

Povestea tristă a unui tânăr membru al celebrei orchestre de pe Titanic m-a emoţionat până la lacrimi. După ce vasul s-a scufundat, iar Jock Hume nu apărea pe nicio listă de supravieţuitori, familia sa a căutat disperată după informaţii. Ceea ce descoperă însă este doar o istorisire cu şi despre eroi. În ultima noapte a Titanicului Jock şi vioara lui au tăcut pentru totdeauna, lipiţi unul de celălalt, dar au rămas amintirile ce sunt prezentate de-a lungul unui roman care cu siguranţă vă va marca.

După lectura aceasta mi-am dat seama că putem privi în urmă fără a ne teme că vom da peste un trecut sec, care nu merită nicio privire. Eroii există, iar inima mea tresaltă de mândrie de fiecare dată când îmi amintesc modul eroic în care a murit orchestra de pe Titanic. 

Fotografia asociată(ye... :)) )

Melodia asociată(să fim serioşi, ce altă melodie se potrivea mai bine dacă nu asta?)