Primele 100+ de cuvinte

Hello, gasca. Ce mai faceti? Cum o mai duceti? Bine, sanatosi? :)
Asa sper. 
Fara scuze pentru lipsa, nu-si prea mai au rost scuzele. Stiti deja vechea poveste, intram direct in paine.
So...

Eu si Marley

de John Grogran

In vara anului 1967, cand aveam zece ani, tata a cedat in fata rugamintilor mele insistente si m-a dus sa-mi iau un caine. Am mers impreuna, cu microbuzul familiei, pana in adancurile regiunii rurale a statului Michigan, la o ferma pe care o tineau o femeie cam din topor si batrana ei mama. Ferma nu producea decat un singur soi de roade: caini. Se gaseau acolo caini de toate marimile si formele imaginabile, de toate varstele si temperamentele. Aveau doar doua lucruri in comun: fiecare era corcit din mai multe rase imposibil de identificat, si fiecare era disponibil pentru adoptie. Ne aflam la o ferma de metisi.

-         Si acum ia-o pe indelete, fiule, ma sfatui tata. Hotararea pe care o iei azi te va insoti ani de zile de-acum incolo.

Am tras repede concluzia ca dulaii mai batrani asteptau alti binefacatori – si m-am repezit imediat la tarcul catelandrilor.

-         Ar fi mai bine sa alegi unul care nu-i timid, continua tata cu instructiunile. Ia incearca sa zgaltai gratiile sa vezi caruia dintre ei nu ii e frica…..

Ah, fie. Cica 'la multi ani' de 1 decembrie, desi nu's eu mare patrioata. Daca suntem romani, sa fim romani in fiecare zi, nu de 1 decembrie s-o iubim de nu mai putem, iar in restul de 364 de zile sa ne bagam picioarele in ea de tara.