... şi la sfârşit a mai rămas coşmarul - recenzie

             Aşa cum am spus, am revenit cu recenzia cărţii “şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”. Înainte de a vă prezenta impresiile mele vă spun doar atât: citiţi-o! Merită cu adevărat!:)

Încă de la început mi-au atras atenţia descrierile frumos realizate, transpuse prin prisma subiectivităţii naratorului. Atmosfera specifică m-a introdus cu totul într-o lume fascinantă în care coşmarul ce avea să urmeze pândeşte din umbră la fiecare pagină. 

            Atunci când primele semne că ceva nu e în regulă apar şi invitaţii încep să moară, frica şi groaza se jucau pur şi simplu cu mine nepermiţându-mi să dau drumul cărţii din mână. Misterul învăluie lista de suspecţi, eliminându-i pe cei mai mulţi după numeroase scene de teroare. Însă la sfârşit au mai rămas câţiva... şi e aşa de greu să nu te poţi încrede în nimeni! 
             Dar chiar şi în cele mai grele momente iubirea pe care Arthur i-o poartă Adriannei de Valois îl determină să se gândească  de două ori înainte de a acţiona: o dată pentru el şi o dată pentru aleasa inimii sale.

 "[...] durere pentru care îi mulţumeam lui Dumnezeu în fiecare clipă căci mă oprea să mă gândesc la ea. 
Bineînţeles că mă gândeam totuşi... Îmi aminteam buclele blonde şi ochii adânci ca oceanul şi trupul de înger şi rochiţa galbenă."

"E un însemn... Când o să îl vedeţi, faceţi orice să vă feriţi de el, ca şi de cel care îl poartă."

            Cartea aceasta m-a făcut să mă gândesc la faptul că monştrii din trecut nu se pot compara cu vampirii şi nălucile de astăzi. În bestseller-urile contemporane oricine poate descoperi peste noapte că are puteri supranaturale cu care poate schimba lumea, însă altfel stau lucrurile când vine vorba de groaza autentică.

            „...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este singura carte de gen paranormal care m-a speriat în adevăratul sens al cuvântului; cartea în care numeni nu se împrieteneşte cu răul, ci îl înfruntă cu toţii.

Melodie asociată

Dacă veţi avea ocazia să o citiţi(şi chiar vă îndrum să puneţi mâna pe ea cât mai repede) să citiţi si postfaţa – mie mi-au plăcut poveştile despre monştrii reali, demoni şi forţe întunecate în adevăratul sens al cuvântului.