"Solstice" - recenzie

Atunci când atât lumea viilor cât şi cea a morţilor se destramă, cineva trebuie să fie responsabil.

Piper este o adolescentă obişnuită care înfruntă temperaturile ridicate alături de o mamă super-protectivă şi de Chloe, cea mai bună prietenă posibilă. Nu are voie să iasă în locuri publice sau să se întâlnească cu băieţi, iar mama ei îşi face mari planuri, privind viitorul împreună şi sufocând-o efectiv.

Dar atunci când doi tipi incredibil de atrăgători îşi doresc subit să fie alături de Piper până la sfârşitul veacurilor, apar îndoielile. Totuşi, lucrurile încep să iasă la iveală în ziua în care soarta nu şi-a urmat drumul stabilit...

Există fiinţe superioare oamenilor, asta e sigur. Că e vorba de Dumnezeu,că sunt zei sau pur şi simplu nişte genii, ele fac lucrurile să meargă, având grijă şi de sufletele morţilor. De aceea, totul se întâmplă cu un motiv. Adică, de unde ştim noi că Apocalipsa nu a fost pe punctul de a se declanşa în 2012, dar cineva a oprit-o?(via 9gag) Ei bine, tot aşa stau lucrurile şi în Solstice: zeităţile sunt reale şi au motivele lor de a prăji planeta.

Protagonista cu o altă identitate de care se îndrăgostesc subit doi tipi fermecători şi absolut perfecţi nu e chiar aşa de creativă. Ceea ce îi dă acestei cărţi reputaţia de awesome este continuarea: originală, captivantă, cuprinzând tone de sentimente printre care şi dragostea adevărată. Ador să regăsesc această emoţie prin rândurile unui roman: se pare că aproape toţi autorii se pricep să o descrie superb, aducând numeroase steluţe aurii operei lor.

Dacă veţi avea ocazia să o citiţi sau dacă se va publica vreodată în România, puneţi neapărat mâna pe ea! Dacă totuşi sunteţi prea sătui de paranormal şi de fetiţe care devin peste noapte centrul universului, atunci nu o citiţi, mai aşteptaţi. Mie mi-a îndreptat simţurile înspre zeităţi, de aceea în prezent citesc Legendele Olimpului de Al. Mitru. 

Fotografia asociată

Melodia asociată