"Somber Island" - recenzie

            Sunt atât de multe poveşti cu vampiri, încât e din ce în ce mai greu să găseşti unele originale, inedite şi creative. Chiar dacă „Somber Island” nu e tocmai cel mai bun roman de acest gen(încă nu am descoperit unul despre care să pot să spun că e foarte bun), e scrisă într-o manieră drăguţă şi atrăgătoare. 

Scoţia, 1855.

Phoebe MacIntire este o fată simplă, fără vise mari în ceea ce priveşte viitorul. Se arată destul de mulţumită de viaţa ei umilă, slujindu familiei formate dintr-un tată şi două surori care nu se tocmai mândresc cu ea. Însă atunci când este trimisă ca slujitoare pe o insulă, viaţa ei avea să se schimbe radical

Atunci când debarchează pe o insulă micuţă, găseşte în noua ei locuinţă(care e destul de drăguţă) un singur bileţel ce cuprindea tot ce avea de făcut, inclusiv dieta foarte ciudată şi obiceiul lui Lord Jacobs, stăpânul ei, de a sta treaz noaptea şi a dormi ziua.   

Până aici, totul pare okay, însă intervine şi o fantomiţă care o vânează în vis şi care vrea să se facă înţeleasă că nu o tocmai încântă prezenţa ei acolo. Visele sale devin din ce în ce mai violente, iar misterele încep să fie dezvăluite:  o femeie a fost ucisă într-un incendiu pe insulă, o creatură ce chinuie pe oricine pune piciorul pe insulă şi o poveste de dragoste ce a luat o turnură greşit, datând peste 122 de ani.

Phoebe încearcă să descopere trecutul acelei insule şi a stăpânului său, intrând într-o lume a vrăjitoriei şi a vampirismului. Nu e tocmai uşor să salvezi pe cineva de la o viaţă plină de tristeţe şi neînţelegeri, mai ales că există riscul de a muri în fiecare minut. 

            Aşa cum aţi observat, acţiunea se petrece la jumătatea secolului al XIX-lea, fapt ce mi-a atras atenţia de la început. După primele pagini, m-am îndrăgostit de cadrul descris, de Phoebe şi de atmosfera specifică acelei perioade. Suspansul se regăseşte în absolut fiecare pagină, iar adresările, formulele de salut şi prezentarea misteriosului Nathaniel sunt de-a dreptul geniale.

            Cam seamănă cu „Jurnalele Vampirilor”, acesta ar cam fi aspectul care nu m-a tocmai încântat, dar există două chestii care mi-au plăcut enorm:

-          faptul că nu e vorba despre dragoste la prima vedere cum vezi aproape peste tot, ci povestea de iubire dintre Phoebe şi Nathaniel se naşte din încredere

-          izbucnirile logodnicei geloase, care pe deasupra mai e şi moartă

Datorită lor pot să afirm „Da, merită citită!”

            Nu prea mai am ce să vă spun, a fost o carte destul de bună, chiar dacă nu prea are ceva super-mega-extra special.Dacă veţi avea vreodată ocazia să citiţi Somber Island, să o faceţi! :) 

Fotografia asociată

Melodia asociată(:-")

Am început ieri "O viaţă", scrisă de Guy de Maupassant. Sper că e frumoasă, am mare nevoie de o asemenea lectură. Voi ce mai citiţi?

Un weekend grozav să aveţi! :)