vineri, 26 aprilie 2013

"Somber Island" - recenzie


            Sunt atât de multe poveşti cu vampiri, încât e din ce în ce mai greu să găseşti unele originale, inedite şi creative. Chiar dacă „Somber Island” nu e tocmai cel mai bun roman de acest gen(încă nu am descoperit unul despre care să pot să spun că e foarte bun), e scrisă într-o manieră drăguţă şi atrăgătoare. 
Scoţia, 1855.
Phoebe MacIntire este o fată simplă, fără vise mari în ceea ce priveşte viitorul. Se arată destul de mulţumită de viaţa ei umilă, slujindu familiei formate dintr-un tată şi două surori care nu se tocmai mândresc cu ea. Însă atunci când este trimisă ca slujitoare pe o insulă, viaţa ei avea să se schimbe radical
Atunci când debarchează pe o insulă micuţă, găseşte în noua ei locuinţă(care e destul de drăguţă) un singur bileţel ce cuprindea tot ce avea de făcut, inclusiv dieta foarte ciudată şi obiceiul lui Lord Jacobs, stăpânul ei, de a sta treaz noaptea şi a dormi ziua.   
Până aici, totul pare okay, însă intervine şi o fantomiţă care o vânează în vis şi care vrea să se facă înţeleasă că nu o tocmai încântă prezenţa ei acolo. Visele sale devin din ce în ce mai violente, iar misterele încep să fie dezvăluite:  o femeie a fost ucisă într-un incendiu pe insulă, o creatură ce chinuie pe oricine pune piciorul pe insulă şi o poveste de dragoste ce a luat o turnură greşit, datând peste 122 de ani.
Phoebe încearcă să descopere trecutul acelei insule şi a stăpânului său, intrând într-o lume a vrăjitoriei şi a vampirismului. Nu e tocmai uşor să salvezi pe cineva de la o viaţă plină de tristeţe şi neînţelegeri, mai ales că există riscul de a muri în fiecare minut. 



            Aşa cum aţi observat, acţiunea se petrece la jumătatea secolului al XIX-lea, fapt ce mi-a atras atenţia de la început. După primele pagini, m-am îndrăgostit de cadrul descris, de Phoebe şi de atmosfera specifică acelei perioade. Suspansul se regăseşte în absolut fiecare pagină, iar adresările, formulele de salut şi prezentarea misteriosului Nathaniel sunt de-a dreptul geniale.

            Cam seamănă cu „Jurnalele Vampirilor”, acesta ar cam fi aspectul care nu m-a tocmai încântat, dar există două chestii care mi-au plăcut enorm:
-          faptul că nu e vorba despre dragoste la prima vedere cum vezi aproape peste tot, ci povestea de iubire dintre Phoebe şi Nathaniel se naşte din încredere
-          izbucnirile logodnicei geloase, care pe deasupra mai e şi moartă
Datorită lor pot să afirm „Da, merită citită!”
            Nu prea mai am ce să vă spun, a fost o carte destul de bună, chiar dacă nu prea are ceva super-mega-extra special.Dacă veţi avea vreodată ocazia să citiţi Somber Island, să o faceţi! :) 


Fotografia asociată



Melodia asociată(:-")


Am început ieri "O viaţă", scrisă de Guy de Maupassant. Sper că e frumoasă, am mare nevoie de o asemenea lectură. Voi ce mai citiţi?
Un weekend grozav să aveţi! :)





7 comentarii:

  1. Sună foarte interesant, mai ales prin faptul că acțiunea are loc acum un secol și jumătate. Coperta te cucerește imediat. Felicitări pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu una m-am plictisit de vampiri şi de vârcolaci în cărţi.La ora actuală este cel mai comun subiect pe care autorii îl folosesc.Nu că nu mi-ar plăcea(pentru că sunt obsedată de fiinţe supranaturale) dar pur şi simplu atât s-au luat unii după alţii încât au distrus farmecul.Oricum,pentru mine Bram Stoker rămâne părintele acestui gen.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie mi-au cam ajuns... Adica, asa cum am zis, nu prea mai gasesti povesti surprinzatoare cu vampiri/varcolaci. Totusi, fiecare carte are farmecul ei :)

      Dee.

      Ștergere
  3. Nu m-am apucat inca sa citesc carti cu vampiri, doar ingerul mecanic a fost singura carte de aceste gen. Nu prea ma atrag cartile cu aceste fiinte supranaturale.

    Da povestea cartii pe care ai citit-o pare interesanta, insula pustie zici?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am avut o perioada in care eram disperata dupa fiinte naturale. Trebuia sa am toate noutatile din acest domeniu... Si cred ca de asta m-am cam saturat acum. Anyway, sunt dragute, doar daca nu ar fi atat de multe.

      Dee.

      Ștergere