"Solstice" - recenzie

Atunci când atât lumea viilor cât şi cea a morţilor se destramă, cineva trebuie să fie responsabil.

Piper este o adolescentă obişnuită care înfruntă temperaturile ridicate alături de o mamă super-protectivă şi de Chloe, cea mai bună prietenă posibilă. Nu are voie să iasă în locuri publice sau să se întâlnească cu băieţi, iar mama ei îşi face mari planuri, privind viitorul împreună şi sufocând-o efectiv.

Dar atunci când doi tipi incredibil de atrăgători îşi doresc subit să fie alături de Piper până la sfârşitul veacurilor, apar îndoielile. Totuşi, lucrurile încep să iasă la iveală în ziua în care soarta nu şi-a urmat drumul stabilit...

Există fiinţe superioare oamenilor, asta e sigur. Că e vorba de Dumnezeu,că sunt zei sau pur şi simplu nişte genii, ele fac lucrurile să meargă, având grijă şi de sufletele morţilor. De aceea, totul se întâmplă cu un motiv. Adică, de unde ştim noi că Apocalipsa nu a fost pe punctul de a se declanşa în 2012, dar cineva a oprit-o?(via 9gag) Ei bine, tot aşa stau lucrurile şi în Solstice: zeităţile sunt reale şi au motivele lor de a prăji planeta.

Protagonista cu o altă identitate de care se îndrăgostesc subit doi tipi fermecători şi absolut perfecţi nu e chiar aşa de creativă. Ceea ce îi dă acestei cărţi reputaţia de awesome este continuarea: originală, captivantă, cuprinzând tone de sentimente printre care şi dragostea adevărată. Ador să regăsesc această emoţie prin rândurile unui roman: se pare că aproape toţi autorii se pricep să o descrie superb, aducând numeroase steluţe aurii operei lor.

Dacă veţi avea ocazia să o citiţi sau dacă se va publica vreodată în România, puneţi neapărat mâna pe ea! Dacă totuşi sunteţi prea sătui de paranormal şi de fetiţe care devin peste noapte centrul universului, atunci nu o citiţi, mai aşteptaţi. Mie mi-a îndreptat simţurile înspre zeităţi, de aceea în prezent citesc Legendele Olimpului de Al. Mitru. 

Fotografia asociată

Melodia asociată

"Somber Island" - recenzie

            Sunt atât de multe poveşti cu vampiri, încât e din ce în ce mai greu să găseşti unele originale, inedite şi creative. Chiar dacă „Somber Island” nu e tocmai cel mai bun roman de acest gen(încă nu am descoperit unul despre care să pot să spun că e foarte bun), e scrisă într-o manieră drăguţă şi atrăgătoare. 

Scoţia, 1855.

Phoebe MacIntire este o fată simplă, fără vise mari în ceea ce priveşte viitorul. Se arată destul de mulţumită de viaţa ei umilă, slujindu familiei formate dintr-un tată şi două surori care nu se tocmai mândresc cu ea. Însă atunci când este trimisă ca slujitoare pe o insulă, viaţa ei avea să se schimbe radical

Atunci când debarchează pe o insulă micuţă, găseşte în noua ei locuinţă(care e destul de drăguţă) un singur bileţel ce cuprindea tot ce avea de făcut, inclusiv dieta foarte ciudată şi obiceiul lui Lord Jacobs, stăpânul ei, de a sta treaz noaptea şi a dormi ziua.   

Până aici, totul pare okay, însă intervine şi o fantomiţă care o vânează în vis şi care vrea să se facă înţeleasă că nu o tocmai încântă prezenţa ei acolo. Visele sale devin din ce în ce mai violente, iar misterele încep să fie dezvăluite:  o femeie a fost ucisă într-un incendiu pe insulă, o creatură ce chinuie pe oricine pune piciorul pe insulă şi o poveste de dragoste ce a luat o turnură greşit, datând peste 122 de ani.

Phoebe încearcă să descopere trecutul acelei insule şi a stăpânului său, intrând într-o lume a vrăjitoriei şi a vampirismului. Nu e tocmai uşor să salvezi pe cineva de la o viaţă plină de tristeţe şi neînţelegeri, mai ales că există riscul de a muri în fiecare minut. 

            Aşa cum aţi observat, acţiunea se petrece la jumătatea secolului al XIX-lea, fapt ce mi-a atras atenţia de la început. După primele pagini, m-am îndrăgostit de cadrul descris, de Phoebe şi de atmosfera specifică acelei perioade. Suspansul se regăseşte în absolut fiecare pagină, iar adresările, formulele de salut şi prezentarea misteriosului Nathaniel sunt de-a dreptul geniale.

            Cam seamănă cu „Jurnalele Vampirilor”, acesta ar cam fi aspectul care nu m-a tocmai încântat, dar există două chestii care mi-au plăcut enorm:

-          faptul că nu e vorba despre dragoste la prima vedere cum vezi aproape peste tot, ci povestea de iubire dintre Phoebe şi Nathaniel se naşte din încredere

-          izbucnirile logodnicei geloase, care pe deasupra mai e şi moartă

Datorită lor pot să afirm „Da, merită citită!”

            Nu prea mai am ce să vă spun, a fost o carte destul de bună, chiar dacă nu prea are ceva super-mega-extra special.Dacă veţi avea vreodată ocazia să citiţi Somber Island, să o faceţi! :) 

Fotografia asociată

Melodia asociată(:-")

Am început ieri "O viaţă", scrisă de Guy de Maupassant. Sper că e frumoasă, am mare nevoie de o asemenea lectură. Voi ce mai citiţi?

Un weekend grozav să aveţi! :)

The walking dead vs. Game of Thrones

Sunt sigură că şi voi aţi văzut cât de promovate sunt serialele „The Walking Dead” respectiv „Game of Thrones”. Chiar dacă nu este ceva ce ţine 100% de tema blogului nostru, îmi permit să fac o comparaţie între cele două ţinând cont de faptul că „Urzeala tronurilor” a fost ecranizat după celebra serie „Cântec de gheaţă şi foc” scrisă de George R.R. Martin şi publicată în România la editura Nemira.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

The walking dead

Într-o lume terorizată de zombi, poliţistul Rick Grimes încearcă să se scoată pe sine şi pe ceilalţi câţiva supravieţuitori din dezordinea post-apocaliptică dezlănţuită în lume.

Game of Thrones

7 familii nobile luptă pentru controlul politic şi militar al miticului ţinut Westeros.

            Dacă ar fi să ne orientăm după nota de pe IMDb, The walking dead are 8.7, în timp ce Game of Thrones are ceva mai mult, şi anume 9.4...

...iar dacă ar fi să ne luăm după actori, contrastul dintre realitate şi personajul fictiv este destul de bine stabilit în ambele...

The walking dead(realitate - serial)

Andrew Lincoln - Rick Grimes

Sarah Wayne Callies - Lori Grimes 

Norman Reedus - Daryl Dixon

Game of Thrones(serial - realitate)

Ned Stark - Sean Bean

Cersei Lannister - Lena Headey

Khal Drogo - Jason Momoa

Popularitatea atunci când vine vorba de The walking dead este dată de transformarea incredibilă a actorilor în morţi vii ce au un aspect incredibil de înfricoşător şi de verosimil...

...în timp ce în Urzeala tronurilor, elementele care contribuie la creşterea pe zi ce trece a numărului deja foarte mare de fani este lumea ficţională în care au loc evenimentele, redarea întocmai a vremurilor de război dintr-o lume străină generaţiei noastre şi, pentru unii, prezenţa unor scene în care se văd cam multe.

Pentru final, vă las câteva citate (nu sunt creaţii proprii) din cele două seriale şi veţi vedea că, cel puţin din imaginile următoare, sensibilizarea publicului este mult mai evidentă în Game of Thrones. Sau nu?

Game of Thrones

The walking dead

Game of Thrones

                   Eu urmăresc doar Urzeala Tronurilor, însă am încercat să fiu cât de obiectivă am putut... Rămâne la aprecierea voastră dacă am reuşit sau nu. Sper că nu v-a plictisit postarea mea şi că nu am făcut o greşeală că am scris despre aşa ceva pe un blog de cărţi. Vreau să menţionez că unele poze sunt editate de mine, iar altele sunt preluate de pe internet. 

Voi urmăriţi vreunul dintre aceste seriale? 

Ce spune publicul The walking dead, merită să mă apuc de el sau nu? 

:)

Poze care vă vor face ziua mai bună :)

                   Hello populaţie! :) Ce mai faceţi, ce mai citiţi? Nu mi-aţi spus de mult lecturile voastre actuale sau cele din ultima vreme şi ştiţi că mi-ar face o plăcere deosebită să le citesc, nu? Până atunci, v-am pregătit o serie de poze care sper să vă aducă măcar un zâmbet :)

Cam atât pentru azi... Apropo, mergeţi mâine la şcoală? 

Un weekend genial vă doresc! >:D<

"Uneori, sub clar de luna" - recenzie

God, aşa de dor mi-a fost să postez o recenzie pe blog, nici n-aveţi idee!  

Peste tot auzim despre luna plină – pe seama ei sunt puse insomniile, straniile porniri ale lunaticilor, unele catastrofe naturale şi, pentru pasionaţi, activitatea vârcolacilor şi urmările acesteia. Dar totodată, cele mai ascunse taine ale întunericului şi secretele nopţii care ar trebui să rămână SECRETE pot fi uşor descoperite de către seducătoarea lumină(hell ya!).

            Care este cel mai groaznic coşmar care poate interveni într-o familie? Mama vitregă, desigur. Şi cea a lui Shelby nu încearcă deloc să se facă plăcută. După ce în primul volum a chinuit-o cât de tare a putut, nici în acesta nu se lasă mai prejos(obviously!) şi o trimite să înveţe la Academia Steinfelder. Bineînţeles că drăguţa de Shelby nu poate să îşi vadă de treburile ei şi să se comporte ca şi cum l-ar iubi şi ea pe Iepuraşul tatei(da, mămica). Noo, gândul ei este doar la chipeşul, misteriosul, genialul, şarmantul, înţepatul Austin Bridges al III-lea de care, evident, a rămas îndrăgostită până peste cap. Cum nu ar fi fost suficient faptul că nu o mai contactează, simpaticul nostru îi dă toate motivele să creadă că they are never ever ever getting back together  şi-a găsit ceva prinţesă pop mai bună decât ea.

            Desigur că, există un motiv pentru care autoarea l-a făcut atât de sexy şi de iubăreţ: nu a uitat de Shelby, niciun moment. Încă este îndrăgostit de ea şi încearcă să se strecoare în Academie pentru a-i spune adevărul care n-are cum să fie prea frumos. Şi de aici urmează un set de reguli foarte naşpa pe care Shelby trebuie să le urmeze pentru a rămâne în viaţă:

1. Mare grijă cu cine te împrieteneşti!

2. Caută şi descoperă spionul!

3. Luna plină nu trebuie să te afecteze!

4. Ramai în viaţă!

Dragostea adevărata nu e chiar aşa de simplă precum pare, right păpuşă?

            Probabil cei care ne urmăresc de la început, ştiu că eu am citit „Nu plânge sub clar de lună” acum muuultă vreme şi că m-am arătat foarte încântată de ea. Ei bine, regret că nu m-am apucat de al doilea volum imediat ce a apărut... Credeţi-mă, dacă mai sunteţi careva în situaţia mea, încă din primele pagini veţi realiza cât de mult v-au lipsit Shelby şi Austin de fapt.

            Ce mi-a plăcut? În primul rând, Shelby! Fata asta e genială, are nişte replici în ea şi o gândire care te dă pe spate. Apoi, mi s-a părut foarte interesting, un aspect care dă destul de bine într-o carte după părerea mea, faptul că bogaţii nu sunt chiar aşa de WOW! cum crede populaţia. Chiar dacă Austin pare să aibă lumea la picioare, poate combina orice fată vrea şi are şansa să facă absolut tot îi trece prin cap, el ascunde de fapt un secret terifiant. Am fost cam răutăcioasă când a venit vorba de el în descriere, însă să nu aveţi impresia că rămân indiferentă la asemenea lucruri. Doar că e prea hot, prea cool şi automat, prea arogant, înţepat, cu fiţe etc. Totuşi, mi-a plăcut povestea de iubire dintre cei doi, chiar dacă a fost puţin cam forţată(tipică romanelor pentru adolescenţi contemporane). A fost sinceră, directă, fără regrete şi fără îndoieli. Bravo vouă, guys!

            Mi-a părut rău când am terminat cartea, pentru că a fost foarte scurtă şi super-captivantă în acelaşi timp. Mi-ar fi plăcut ca seria asta să mai continue, însă ştiţi voi cum e, esenţele tari se ţin în sticluţe mici. Dacă nu aţi citit încă şi sunteţi în căutare de lecturi adolescentine  pline de paranormal, vă recomand aceste cărţi :).  

Fotografia asociată

 Melodia asociată

Mulţumesc mult de tot editurii Leda pentru această carte, mi-a plăcut :)

Dacă aţi citit-o şi voi, mi-ar plăcea tare mult să îmi împărtăşiţi impresiile voastre. O seară frumoasă! 

Să spunem că...

            Hello, friends! :) Nu ştim încă ce o să facem şi cum ieşim din toată situaţia asta neplăcută, însă blogul nu o să dispară, fiţi siguri de asta. Problema cu premiile va fi rezolvată cât mai curând şi ne vom îndeplini toate responsabilităţile care au venit odată cu înfiinţarea acestui blog. Până atunci, inspirată de industria muzicală care se pare că şi-a făcut un hobby din promovarea melodiilor groaznice, vă propun un nou subiect de discuţie.

Să spunem că... ai putea să elimini pentru totdeauna din istorie orice melodie. Nimeni nu va mai şti de a sa existenţă, deci va dispărea pur şi simplu ca şi cum nu ar fi fost inventată niciodată. Ce melodie ai alege? :)

            Abia aştept să vă aud răspunsurile şi dacă mai aveţi alte reclamaţii aduceţi-ni-le la cunoştiinţă acum. O zi frumoasă să aveţi! :)

btw, this is what we call music

Renunt

Da, da, stiu ca am lasat blogul balta, si ca incepe sa se aleaga praful de toata munca asta de aproape 2 ani, si ca nu mai avem aceiasi veselie, pofta de a posta, numiti-o cum vreti, pe care o aveam la inceput. Stiu ca, probabil, nu va intereseaza discursul meu, pentru ca nu este nici primul, dar nici ultimul de acest gen.
Nu suntem niste robotei, nu putem sa ne trezim dimineata, sa stam la scoala 6-7 ore, sa facem teme pana tarziu in noapte (cazul meu), iar apoi sa aparem pe blog ca niste fluturasi si sa spunem, ca si cum viata e frumoasa si roz, si fara greutati, fara note mici, fara nimic, 'hei, dragilor, ce faceti azi?'. Eu nu pot! Nici nu stiu daca stau pe internet 3 ore intr-o saptamana. Nu am timp! Stiu, o sa spuneti ca nu e ceva imposibil, ca ma plang prea mult, ca mereu vin eu si spun, intr-o postare kilometrica, ca asta, aia si ailalta, dar asta e! Cu Dee n-am mai vorbit de saptamani, n-a mai postat pe blog de zece ani (ca si mine, de altfel). Nici nu stiu ce mai face.
Asa ca m-am hotarat sa renunt. Da, frate, renunt! Imi bag picioarele in toata munca si-n tot ce-am realizat pana acum, imi bag picioarele in el de blog, imi bag picioarele in ea de viata! Nu dramatizez, dar asta-i realitatea! Voi n-ati avut niciodata un moment de 'bai, nu mai pot!'? Dee o sa se descurce, e fata mare, ii merge mintea, o sa gaseasca ea cu cine sa ma inlocuiasca.
Mda, deci asta. Sa n-o mai lungim atata.

O primavara (sau iarna, luati-o cum vreti) faina.

Criss (cine altcineva?)

Primele 100 de cuvinte

Un veac de singuratate 

Gabriel Garcia Marquez

  Multi ani dupa aceea, in fata plutonului de executie, colonelul Aureliano Buendia avea sa-si aminteasca de dupa-amiaza indepartata cand tatal sau il duse sa faca cunostinta cu gheata. Macondo era pe atunci un catun cu vreo douazeci de case de lut si trestie, cladite la marginea unui rau, ale carui apei diafane alunecau prin albia cu pietre lucioase, albe, enorme, ca niste oua preistorice. Lumea era atat de noua, incat multe lucruri nici nu aveau inca nume, iar pentru a le deosebi trebuia sa le arati cu degetul.

     In toti anii, in luna martie, o mica satra de tigani zdrentarosi isi intindea cortul in apropierea satului, si in larma fluierelor si a tamburinelor facea cunoscute noile inventi…

In curand si recenzia! :)

Codul lui da Vinci - recenzie

Ii multumesc Librariei Online Libris pentru ''Codul lui da Vinci'', o carte absolut superba! In cazul in care ati uitat, pe langa minunatele carti pe care Libraria Online Libris le are in stoc, aceasta mai dispune si de o gama foarte variata de carti in engleza! Genial! :)

Codul lui da Vinci

de Dan Brown

Dumnezeule, iubesc cartea asta! Nu, mint. O ador! E geniala! :|

Deeeeci, si acum nu stiu cat o sa pricepeti din recenzia mea. 

Totul incepe cand Marele Maestru al Prioriei din Sion, Jacques Sauniere (fapt care se afla mult mai tarziu) este ucis de Silas, un adept Opus Dei. Aia din Prioria din Sion erau baietii buni, iar cei din Opus Dei, aia rai. 
Robert Langdon, profesor in istoria artei si simbolisticii, primeste un telefon la miezul noptii in care i se aduce la cunostinta ca Jacques Sauniere, din cate se stia atunci, doar custode la Luvru, a fost asasinat in circumstante ciudate. Gen: a lasat un mesaj ciudat pe podea si si-a asezat corpul in pozitia omului vitruvian, Sauniere fiind un mare fan da Vinci. 
Ajuns la muzeu, Robert incepe sa fie interogat intr-un mod foarte subtil de catre Bezu Fache, care il suspecta de crima. 
Isi face aparitia si Sophie, nepoata lui Sauniere, specialista in decriptare, ceea ce-i intareste ipoteza lui Fache. 
Stiindu-se nevinovat, si ajutat de Sophie, cei doi evadeaza, insa nu inainte de a lua cu ei si ultimul 'cadou' lasat de custode: Cheia de Bolta, despre care se spunea ca ar adaposti secretul Sfantului Graal, pe care se bat ambele organizatii religioase pe care le-am amintit mai sus. 
Cu ajutorul lui Sir Leigh Teabing, cei doi afla mai multe despre Sfantul Graal, si anume ca n-ar fi un simplu potir, ci ar fi o persoana. Si nu orice persoana, ci tarfa Bibliei, insasi Maria Magdalena, careia biserica a avut grija sa-i faca vant din peisaj. Se spunea ca ar proveni din neamul Veniamin, si ca i-ar fi curs prin vene sange regal. Si ma rog, ca impreuna cu Iisus Hristos, care provenea de asemenea dintr-un neam regal, neamul lui David, fiind urmas la tron, ar fi putut sa ia nastere o noua dinastie si bla bla bla.
Calatoria lor ii plimba prin Frantaaaa, Angliaaa, si in final in Scotia. 
Uf. Daca ati stii ce de intorsaturi de situatie au loc in ultimele 150 de pagini... Stiti, chiar merita sa va pierdeti cateva zile din viata citind cartea asta. Nu numai ca e plina de o istorie a crestinismului povestita altfel, dar e si foarte interesanta, si chiar ai ce sa inveti de pe urma ei. Dan Brown e un adevarat geniu! :)

Imagine asociata

Melodie asociata

PS. Scuzati absenta, da' cred ca v-ati obisnuit cu dispartiile noastre neanuntate. 

Saptamana faina!

Concurs Art Act Magazine

Pentru cei care inca nu stiu, ''Art Act magazine'' este o revista online, ce promoveaza cultura: carti, piese de teatru, targuri, muzica buna, si multe alte lucruri. Le puteti descoperii singuri dand click pe: www.artactmagazine.ro. Mie, personal, aceasta revista m-a impresionat, chiar daca este doar in format virtual. Ma bucur ca mai exista reviste de genul in Romania, unde, din pacate, cultura nu mai este foarte apreciata. 

Acuuum. Aceasta revista organizeaza un concurs, sponsorizat de editura ''Casa de pariuri literare''.

Care sunt premiile?

Trei carti romanesti, inedite si originale. :)

~ Mortii ma-tii, un cristian - puteti afla mai multe despre aceasta carte dand un click aici!

~ Oameni, Mihai Mateiu - puteti afla mai multe despre aceasta carte dand un click aici!

~ Despartiri, Georgiana Sarbu - puteti afla mai multe despre aceasta carte dand un click aici!

Cum ma inscriu?

1. In primul rand, trebuie sa distribui acest articol (click: aici!) pe pagina ta personala de Facebook. Apoi, tot articolul mai sus mentionat, trebuie sa lasi un comentariu cu link-ul postarii. 

2. Apoi, trebuie sa dai like paginii de Facebook (click: aici!).

3. Iar in final, te abonezi la newsletter. (Intrati pe site-ul mentionat la inceputul postarii, iar in dreapta va aparea 'Abonare newsletter').

Cat dureaza?

Concursul se desfasoara in perioada:

 4 februarie - 8 februarie 2013. 

Multumim revistei Art Act magazine pentru parteneriat, si pentru concurs. 

Multa bafta tuturor! :)